EXCURSIE în Moldova: CHIȘINĂU, CRICOVA, ORHEI: city break plin de umor și parfum de lavandă

Ziua 1 Drumul Galați - Chișinău și tur ghidat la Crama Cricova

Dornici de o escapadă de weekend diferită, am pornit cu noaptea-n cap din Galați spre Chișinău, cu o oprire planificată la una dintre cele mai faimoase vinării din Republica Moldova: Crama Cricova. Eram șase persoane în două mașini, energici și pregătiți pentru două zile de aventură peste Prut, cu vinuri bune, istorie, povești și voie bună.
„A pornit caravana spre Chișinău!”, a exclamat cineva râzând, în timp ce ne făceam ultimele verificări. Și, evident, ne-am pierdut unii de alții încă din primele zeci de kilometri – ceea ce avea să devină laitmotivul întregului weekend.
Trecerea frontierei România – Moldova: ce trebuie să știi
Drumul până la granița Oancea a fost scurt și lin, dar odată ajunși la vamă ne-am reamintit că Moldova nu face parte din Uniunea Europeană. Trecerea frontierei implică câteva formalități: verificarea buletinelor, a asigurării auto, certificatul de înmatriculare, vinieta moldovenească (pe care o poți cumpăra online sau direct din vamă), întrebări despre scopul vizitei și o inspecție a portbagajului și torpedoului.
Deși ne informasem dinainte, tot ni s-a părut puțin obositor. Dar partea „grea” abia începea…
O lecție despre drumurile moldovenești
Imediat ce am trecut granița la Cahul, ne-a întâmpinat un carosabil ciuruit și peticit prost. Mașinile noastre săltau și scârțâiau la fiecare groapă. „Cred că trebuia să iau opțiunea off-road la mașină!”, am glumit, în timp ce evitam un crater cât o roată de tractor.
Deși pe hartă drumul Galați–Chișinău pare floare la ureche (~230 km), realitatea ne-a demonstrat altceva: 4 ore de condus intens, fără pauze, cu discuții amuzante despre „masajul gratuit” oferit de asfaltul moldovenesc. Ultimii 30-40 km înainte de Chișinău au fost din nou plini de denivelări – un fel de test pentru suspensiile auto și nervii pasagerilor

Cricova – tur ghidat în ”orașul subteran al vinului”

Prima oprire am făcut-o la Cricova, localitatea faimoasă pentru vinăriile sale subterane: una dintre principalele atracții turistice din Republica Moldova. La intrarea în complexul Cramei Cricova, un portal impozant ne-a întâmpinat cu inscripția „Cricova” și anul 1952 deasupra – semn că vinăria are o istorie bogată. Ne-am achiziționat repede biletele conform rezervării la turul ghidat în limba română și, plini de curiozitate, am intrat în răcoarea subterană a cramei – ceea ce a fost perfect pentru ca era deja o zi cu adevărat ”încinsă”.

Crama Cricova – un oraș subteran al vinului. Odată intrați, am fost cu toții impresionați de atmosfera și dimensiunile locului. Ghida – somelieră în devenire, echipată în haine tradiționale – ne-a explicat că ne aflăm într-un adevărat oraș subteran, un labirint de tuneluri întins pe aproximativ 120 de kilometri (și încă în proces de extensie) la adâncimi ce ajung până la 100 de metri sub pământ.

Practic sub orașul Cricova mai este un oraș paralel. O altă lume atât de diferita de cea de la suprafață.

 

Temperatura era plăcută și constantă, în jur de 12°C (ia-ti haine grosuțe), iar umiditatea ridicată – condiții perfecte pentru păstrarea vinului. Turul cu așa zisul „trenuleț” electric ne-a purtat pe ”Strada Cabernet”, ”Bulevardul Sauvignon” sau ”Strada Fetească” oprindu-se din loc în loc pentru a ne arata atracțiile și să ne povestească toată istoria vinului de la boaba culeasă pană la lichidul pe care-l punem pe masă. Erau chiar și indicatoare, ca într-un oraș în toată regula – semn că altfel te-ai putea rătăci ușor în întinderea subterană. Oricum transportul în interior este bine organizat și fiecare grup este însoțit de un ghid. Din cei 120Km de galerii 80Km sunt pentru depozitarea și păstrarea vinurilor cramei, restul fiind încă parte a carierei de exploatare; și din ăștia aprox 4 km sunt vizitabili în timpul turului. Am aflat că aceste galerii au fost inițial mine de calcar, iar în anii ‘50 au fost transformate în pivnițe de vin și fabrică de spumant, 1952 fiind anul oficial al fondării combinatului de vinuri de aici. În anii ’60, Cricova a devenit mândria enologică a Moldovei, fiind declarată ulterior patrimoniu național.

Ghida ne-a condus spre una dintre comorile cramei – colecția de vinuri de arhivă. În spatele unei porți masive de fier forjat, se întindea o încăpere cu rafturi ce atingeau tavanul, pline cu sticle vechi, multe acoperite de patina timpului. Ni s-a spus că aceasta este colecția oamenilor celebri și a vinurilor istorice. Am văzut etichete șterse de ani și am ascultat uimiți povestea celor mai de preț exponate. De pildă, într-unul din nișe se află 2000 de sticle din colecția privată a lui Hermann Göring, fost mareșal german, aduse aici după Al Doilea Război Mondial. Printre ele, ne-a arătat o sticlă extrem de rară, datând din 1902, despre care legenda spune că un colecționar american ar fi oferit 150.000 de euro (sau echivalentul a patru mașini Cadillac) ca s-o cumpere – ofertă refuzată categoric. Am rămas cu gurile căscate auzind așa ceva, glumind că acea sticlă ar merita păzită mai ceva ca Mona Lisa vinurilor.
Dar surprizele nu s-au oprit aici. Fata/ghida văzând cât de impresionați eram, ne-a împărtășit zâmbind și o anecdotă faimoasă (evident ca o face cu fiecare grup): „Știți, până și Yuri Gagarin, primul om care a zburat în spațiu, a fost fermecat de Cricova. A vizitat crama în 1966 și se spune că a petrecut aici două zile întregi la degustări, fiind nevoie de ajutor ca să iasă la suprafață!” a relatat el teatral. „Se pare că i-a fost mai ușor să ajungă în cosmos decât să se desprindă de beciurile Cricova,” a adăugat râzând, citând chiar vorbele cosmonautului.

După acest tur plin de istorie și povești și filmul cramei Cricova, a sosit momentul mult așteptat al degustării. Am fost conduși într-una din sălile de degustare. Ni s-au oferit, pe rând, câteva sortimente de vin: un alb răcoritor de Fetească Albă, un rose demisec, un roșu robust de Cabernet Sauvignon și, bineînțeles, renumitul spumant Cricova. Atmosfera s-a destins și mai mult după primul pahar. Am ciocnit cu entuziasm, făcând toasturi: „Pentru aventuri memorabile!”, „Noroc și sănătate!”. Șoferii din grup au sorbit doar simbolic câteva guri, aruncând priviri lungi către paharele celorlalți – ne aștepta datoria de a-i conduce mai târziu, așa că ne-au consolat promițându-ne că vom primi o sticlă din preferatul lor la pachet.
În aceeași sală de degustare se afla și un alt grup de turiști români, veniți tocmai din Ploiești. Cum lumea e mică, românul prietenos, și vinul bun deface limbile, în scurt timp am început să vorbim de parcă ne știam de-o viață. Ne-am oferit reciproc să ne facem poze – ba un grup, ba altul – printre butoaiele imense și hohote de râs … și în fața unei diorame luminoase cu logo-ul Cricova. Fotografiile au ieșit grozav, mai ales că deja deveniserăm prieteni la cataramă. Am schimbat impresii și sfaturi despre restaurantele din Chișinău.
Ne-am luat rămas-bun cu căldură de la noii prieteni. Am ieșit la suprafață din orașul vinului ușor euforici – atât de la degustare, cât și de la atmosfera extraordinară. Ne-am oprit și la magazinul de suvenire de la Cricova, unde fiecare a cumpărat câteva sticle de vin preferat. Portbagajele mașinilor s-au umplut cu vin spumant și vin roșu, numai bune de scos la o masă cu familia, alături de povești despre călătorie.
Cricova e genul de loc unde vinul e limbaj universal, iar românii devin prieteni în 5 minute

De ce să incluzi Cricova într-un city break la Chișinău:

  1. Este una dintre cele mai spectaculoase vinării din Estul Europei
  2. Poți face un tur ghidat în limba romană accesibil si informativ
  3. Este ideal pentru o excursie de weekend din Romania
  4. Este o experiență autentică, istorică și culinară- totul într-un singur loc

În Chișinău: mâncare moldovenească autentica și o explorare prin capitală & o aventură cu mașina

Fericiți și ușor obosiți după turul de la Cricova, ne-am îndreptat spre pensiunea de la marginea orașului, unde ne-am lăsat bagajele și ne-am tras sufletul puțin. Dar foamea nu iartă – iar după atâta vin și drum, a devenit prioritate națională.

La recomandarea multora, inclusiv a noilor prieteni din cramă, ne-am dus să luăm cina la restaurantul „La Plăcinte” din Chișinău. Acest lanț local este renumit pentru preparatele tradiționale moldovenești și prețurile mai mult decât prietenoase – perfect pentru un grup flămând și curios.

Masă tradițională ca la mama Moldova

Meniul? Un vis pentru iubitorii de mâncare bună:

  • Plăcinte cu brânză sărată și mărar, dar și variante cu cartofi și ceapă
  • O porție zdravănă de mămăligă cu brânză și smântână, alături de tochitură de porc
  • Sarmale în foi de viță, fierbinți, cu smântână
  • Boluri aburinde de zeamă moldovenească – o supă de pui cu tăieței de casă, plină de aromă

Pe masă a apărut și un coș cu pâine de casă și ardei iuți murați – din partea casei, un detaliu care ne-a cucerit imediat. Evident, nu puteam încheia fără celebrul desert moldovenesc: Cușma lui Guguță, un munte dulce de clătite, frișcă și vișine.

„N-am mai mâncat așa bine și atât de ieftin de când eram studenți,” a exclamat cineva, uitându-se cu uimire la nota de plată. Cina copioasă, pentru toți, a costat mai puțin decât o porție de desert la un restaurant turistic occidental. Concluzia? În Chișinău te poți răsfăța regește fără să-ți golești portofelul.

Recomand clar: mâncare gustoasă, pe săturate și prețuri foarte bune. Servirea promptă.

Cu burțile pline și zâmbetele pe buze, am părăsit restaurantul. Afară, străzile orașului erau deja pline de lume ieșită la plimbare; temperatura numai bună… Și cum după masa copioasă aveam nevoie de mișcare am plecat hai-hui prin centru să bifăm cele mai importante obiective.
Ce am vizitat în Chișinău:
🏛️ Catedrala Nașterea Domnului și Arcul de Triumf
Situate în inima orașului, formează un ansamblu simbolic al Chișinăului:

  • Catedrala, construită în 1836 în stil neoclasic, impresionează prin simplitate și echilibru. În perioada sovietică a fost transformată în sală de expoziții, dar a fost readusă la funcția religioasă după 1991.
  • Arcul de Triumf, ridicat în 1840, cunoscut și ca „Porțile Sfinte”, are 13 metri și marchează victoria Imperiului Rus asupra otomanilor. E locul perfect pentru o fotografie iconică cu orașul în fundal.

Parcul Ștefan cel Mare și Aleea Clasicilor

 

Parcul este o oază verde fondată în 1818, cu alei umbroase și atmosferă romantică. La intrare, statuia impunătoare a lui Ștefan cel Mare te salută solemn. Vizavi, Aleea Clasicilor ne-a purtat printre busturile din granit ale celor mai mari scriitori români și moldoveni – de la Eminescu la Donici – într-un adevărat muzeu în aer liber.

 

🏺 Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Deși am prins ușile închise (era deja seară), am făcut un tur exterior și am citit despre clădirea ce a găzduit Sfatul Țării în 1918 – locul unde s-a proclamat Unirea Basarabiei cu România. Muzeul adăpostește peste 263.000 de exponate, inclusiv o impresionantă dioramă a operațiunii Iași–Chișinău.

Ar mai fi interesant de văzut dar nu a mai fost timp:

 

Grădina Botanică din Chișinău Întinzându-se pe o suprafață de 104 hectare, grădina oferă o varietate impresionantă de plante din diverse colțuri ale lumii. Este locul ideal pentru plimbări relaxante și picnicuri, fiind o destinație populară atât pentru localnici, cât și pentru turiști.

 

Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Situat pe bulevardul Ștefan cel Mare, teatrul este un monument arhitectural în stil neoclasic, inaugurat în 1940. Clădirea impresionează prin coloanele corintice și cupola sa impunătoare. Este centrul principal al scenei teatrale din Moldova, găzduind spectacole de teatru și concerte.

🏛️ Palatul Parlamentului și Palatul Președinției

Le-am „bifat” pe dinafară, situate central, ambele impunătoare și bine păzite. Ne-am oprit pentru poze rapide, glumind că poate prindem și un selfie cu președinta – dar n-a fost cazul.

 

Parcul Valea Morilor – relaxare, romantism și… fosile de mamut


Spre finalul serii, am ajuns în Parcul Valea Morilor, considerat inima verde a orașului. Amenajat în anii ’50 de tinerii comsomoliști, parcul se întinde pe 114 hectare, dintre care 34 sunt ocupate de lacul artificial alimentat cu apă de izvor de la Durlești.


Știai că aici s-au găsit fosile de mamut?


Ce să faci în Valea Morilor:
·🏞️ Plimbă-te în jurul lacului – sunt aproximativ 2,5 km de panoramă superbă
·📸 Scara Cascadelor – 218 trepte spre o priveliște romantică perfectă pentru poze
·🧚‍♂️ Statuia Micului Prinț – o mică comoară ascunsă, în apropierea podului pietonal
·🦋 Crescătoria de fluturi – dacă ai timp, merită o vizită
·🎵 Monumentul Doina și Ion Aldea Teodorovici – un loc de reculegere emoționant
Parcul este o combinație reușită între natură, istorie urbană și atmosferă relaxantă. E genul de loc unde simți orașul în ritm lent, respirabil. Și, sincer, nu am mai văzut o capitală atât de lipsită de trafic la ore de vârf – un bonus pentru vizitatori și pentru plimbările de seară.


Valea Morilor e acel ”altfel de parc” care îți rămâne în minte și în suflet.

Aventură nocturnă în Chișinău: când mașina dispare și roamingul doarme

Ne îndreptam agale spre locul unde lăsasem mașinile parcate, pe o străduță liniștită din apropierea restaurantului. Încă vorbeam despre cât de bună fusese plăcinta cu vișine și despre cât de frumos ni s-a părut parcul Valea Morilor, când, dintr-o dată, conversația s-a tăiat ca o sârmă tensionată. În fața noastră – spațiu gol.

— „Stai… aici parcă lăsasem mașina, nu?” am întrebat confuză.

Toți s-au oprit brusc. Într-adevăr, locul în care ar fi trebuit să fie mașina mea era gol și curat ca în prima zi de asfaltare. Creierul mi s-a blocat. Nicio circumvoluțiune nu mai funcționa. Apoi, din tăcerea apăsătoare a nopții, s-a auzit o voce:
— „Au furat-o!”, a exclamat cineva cu glasul gâtuit.
— „E imposibil, era încuiată… și cheia e la mine,” am replicat.
— „Poate am uitat unde am parcat? Poate era pe strada paralelă?” am încercat timid, deși recunoșteam clar clădirea din față și parcul din lateral.
— „Nu, aici era, uite, îmi amintesc stația de autobuz,” a zis prietenul care fusese cu mine în mașină.
Ne-am împrăștiat imediat în toate direcțiile, cercetând zona ca niște găini fără cap. Apoi, unul dintre noi a zărit, bine camuflat între crengile unui copac, un semn rutier: „Parcarea interzisă”. Șoc și groază: lăsasem mașina la 20 de metri de indicator, pe care nu-l observasem din cauza frunzelor.
Adevărul ne-a lovit: mașina fusese ridicată pentru parcare ilegală. Un amestec de ușurare (nu fusese furată) și panică (unde și cum o recuperăm la ora asta?) s-a instalat instantaneu.

Roamingul – acel prieten pe care îl uiți acasă
Am scos telefoanele să căutăm informații. Atunci a venit a doua revelație: toți aveam datele mobile închise pentru a evita tarifele de roaming. Și niciunul nu activase roamingul. Șase turiști, șase smartphone-uri, zero internet. Am început să ne învârtim pe stradă cu telefoanele în aer, în speranța unui Wi-Fi rătăcit. Nimic.
În mijlocul haosului, cineva a observat o fată în mașină, care părea să folosească telefonul. Ne-am dus spre ea ca un cârd de gâște agitate și i-am bătut în geam. Cu un amestec de rușine și disperare, i-am explicat situația.
Fata ne-a privit calm și cu zâmbet înțelegător:
— „Ah, v-au ridicat mașina… Se întâmplă des, mai ales turiștilor. Probabil n-ați lăsat un număr de telefon în parbriz, să vă poată suna poliția.”
Ce?! Să lăsăm numărul de telefon în parbriz? Am fost toți brain-fade. Dar n-a mai contat.

Fata ne-a explicat calm:

  • Mașinile ridicate ajung în două parcări speciale, la marginea orașului.
  • Trebuie să suni să afli unde e mașina.
  • Ai nevoie de procesul-verbal de la poliție.
  • Și apoi… taxi, plată, ridicare. Simplu, nu?

I-am mulțumit și am întrebat dacă ne lasă să folosim telefonul. Fără ezitare, a căutat numerele parcărilor și a sunat ea pentru noi. După câteva minute, aflam deja unde era mașina mea. Acum rămânea de rezolvat cu procesul-verbal.

Am început să ne relaxăm: există o soluție. Cealaltă mașină era ok. Apoi, cu un ultim strop de tupeu, am rugat-o pe fată să ne facă un hotspot ca să ne descărcăm hărțile. Ne-a ajutat și cu asta. Un adevărat înger digital.

Ne-am așezat cuminți pe marginea trotuarului, în așteptarea poliției. Ne simțeam deja personaje într-o comedie de situații.

Poliția, parcarea și „suvenirul” de la Chișinău

Echipa de poliție a venit în cele cinci minute promise. Spre surprinderea noastră, au fost extrem de cooperanți. Nu am primit amendă propriu-zisă, căci era noapte, iar instituțiile nu mai lucrau. Ne-au întocmit totuși procesul-verbal necesar pentru ridicare.

Am condus apoi în beznă, spre parcarea aflată la marginea orașului. Sub luminile reci ale neoanelor, zeci de mașini „exilate” așteptau cuminți.

Un portar uscățiv, cu chip bonom, ne-a întâmpinat:

— „Aha! V-au prins și pe voi,” a zis zâmbind pe sub mustață.

Am plătit taxa de ridicare: 800 de lei moldovenești (aproximativ 200 RON). Am remarcat ironic că ne-a costat aventura cât toată cina de mai devreme. Toți banii economisiți pe mâncare… s-au dus pe amendă.

Mașina era întreagă, doar „decorată” cu abțibilduri oficiale la fiecare ușă. Mă și vedeam acasă, frecând cu uscătorul de păr pentru a le scoate. Am pus procesul-verbal în torpedo ca pe un trofeu și am pornit spre Cricova.

Evident, ne-am rătăcit din nou. Oboseala se simțea din plin, dar începusem să facem haz de necaz:

„Dimineață ne plângeam de gropi, la prânz ne plimbam cu trenulețul printre butoaie, seara ospețeam boierește… și acum, uite-ne în tur de noapte la parcarea poliției. Ce city break complet!”

Am râs cu poftă. Trecusem de la panica disperată la umor amar. Și atunci ne-am dat seama: aceste peripeții vor fi cele mai savuroase amintiri peste an

Ziua 2: O zi de poveste în Republica Moldova – lavandă, Castelul Mimi, Orheiul Vechi și o întoarcere în Epoca de Piatră

Dimineața celei de-a doua zile a venit cu un soi de lene dulce. Ne-am trezit pe rând, târându-ne spre micul dejun cu fețe somnoroase, dar zâmbete largi. Cafeaua aburindă a fost semnalul de start pentru replay-ul poveștilor de ieri.

Fiecare avea o versiune proprie: unul a adus aminte de gluma cu Gagarin și becul, altul imita suspensiile mașinii pe gropile moldovenești, altul – șocul meu cu privirea pierdută spre locul unde fusese mașina. Râdeam ca niște copii în tabără, iar hohotele noastre au trezit și grupul de motocicliști polonezi cazați alături de noi. Ne-am salutat cu semne vesele și un schimb internațional de zâmbete.

 

Plecare din Chișinău – start în lavandă și poezie
Pe la ora 9:00, cu soarele prietenos pe cer și telefoanele încărcate, am pornit la drum. Prima oprire a fost ca o scenă dintr-un film franțuzesc cu biciclete vintage și lavandă, doar că… cu accent moldovenesc.


Lanul de salvie
Ne-am oprit spontan în mijlocul unui lan de salvie, o explozie de verde și mov, cu valuri parfumate care dansau ușor în bătaia vântului. Ne-am făcut poze în toate pozițiile posibile – contra-lumină, cu flori în păr, cu mâinile întinse teatral ca-ntr-un videoclip indie. Și totul pe fundalul unui miros intens de salvie, imposibil de prins în vreo fotografie. Un detox senzorial cum rar întâlnești.


Lavandă, bicicletă și liniște violetă
Puțin mai departe, am ajuns în Lavender campus, o mică bijuterie rurală, amenajată cu gust și gândită pentru iubitorii de frumos (și Instagram). Printre rândurile perfect aliniate de lavandă mov, o bicicletă de epocă ne aștepta pentru fotografii – mai lipsea o fetiță cu balon și-un acordeonist și aveam un videoclip francez complet.
Am cumpărat săculeți parfumați, miere cu infuzie de lavandă și produse artizanale făcute cu migală și suflet. Mirosul de lavandă a devenit companionul nostru discret pentru restul zilei. Când am plecat, parcă mergeam mai încet. Când respiri lavandă, graba e de prost gust.

 

Castel Mimi – vinuri aristocrate, istorie și rafinament contemporan


După mai puțin de două ore, cu toate opririle parfumate și pastelate, am ajuns la una dintre bijuteriile Basarabiei: Castel Mimi, situat în satul Bulboaca, la doar 35 km de Chișinău și vreo 50 km de Cricova, unde fuseserăm cazați.

 

Puțină istorie care prinde viață


Castelul a fost construit între 1893 și 1901 de Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei sub Imperiul Țarist. Acesta studiase vinificația în Franța și, inspirat de châteaux-urile de acolo, a adus acasă soiuri nobile de viță, a introdus betonul armat – tehnologie revoluționară la vremea respectivă – și a ridicat prima vinărie în stil franțuzesc din Moldova.

 

Fiica lui Constantin Mimi a adăugat ulterior o aripă nouă, mai modestă, doar cu parter.
Clădirea a trecut prin multe: perioada sovietică a adus modificări, extinderi, betonări și… faianță pe pereții interiori. Fiica lui Constantin Mimi a adăugat ulterior o aripă nouă, mai modestă, doar cu parter. Sovieticii au pus etaje. Restaurarea completă a avut loc între 2011–2016, scoțând la lumină farmecul inițial.
🔧 Fun fact: peste 10.000 de mașini de moloz au fost scoase din vechea structură în timpul renovării.
Rezultatul? Un spațiu elegant, restaurat cu stil și gust, unde fondurile private au reușit ceea ce puține proiecte reușesc: să transforme un loc istoric într-un resort de 5 stele fără a-i răpi sufletul.

Vinul se ține la maturat și liniștire doar în butoaie de lemn de stejar de 80 de ani și sunt aduse special din Franța. Acestea nu sunt folosite mai mult de 3-4 ani, după care sunt înlocuite.

 

Cazare și facilități ca-n reviste


Castel Mimi – funcționează astăzi nu doar ca o vinărie dar ca un adevărat business privat e multiplu – oriented – ci și ca un resort exclusivist, cu 7 vile tematice – Vanilla, Ruby, Saffron etc. – fiecare decorată rafinat, cu design inspirat și vedere către podgoriile care dansează în lumină la apus. Are:

 

  • piscină semi-olimpică,
  • SPA cu jacuzzi, saună, terapii cu uleiuri din sâmburi de struguri,
  • camere cu vedere spre vița-de-vie,
  • și o liniște care se toarnă în suflet ca un vin roșu vechi.

Seara, jazz-ul curge lin din difuzoare, vinul fiert parfumează terasa și simți, fără dubiu, că ești într-un loc special.

Experiențe de neuitat
Noi am ales o degustare elegantă, cu deserturi fine și cafea savuroasă, urmată de un tur ghidat. Am aflat povești fascinante – despre vin, dar și despre politică, rafinament și cum Castelul a devenit un simbol modern al Moldovei.

Tururi disponibile? Multe și bine gândite:

  • clasic,
  • gourmet,
  • romantic,
  • pentru cunoscători veritabili.                                                                                                                                                                                          Poți chiar participa la:
  • cursuri de gătit (cooking classes),
  • cine subterane tematice,
  • ateliere de pictură pe sticlă.

Castel Mimi în evenimente majore:

·🏛️ Gazda Summitului liderilor europeni (2023)

·🎷 Festivaluri de jazz, cinema în aer liber, Rosé Day, Crăciun la Castel

·💍 Nunți ca-n povești sau business meetings cu ștaif

 Butuceni, schitul și peșterile rupestre – Moldova sacră
Călătoria noastră a continuat spre satul Butuceni, situat în inima rezervației Orheiul Vechi – nu chiar în drum, cu un traseu cam șubred pe alocuri, dar cu peisaje care răsplătesc orice hop.
Am ajuns într-un loc în care spiritualitatea, istoria și natura se împletesc firesc, într-un echilibru greu de descris, dar ușor de simțit.

Ce am vizitat:

  • 🧱 Mănăstirea rupestră Butuceni, cu chilii săpate direct în piatră, tăcute și reci, dar încărcate de o liniște profundă
  • 🕳️ Peșterile rupestre, unde timpul se dilată și liniștea devine… sonoră

Am pășit pe urmele sihaștrilor, prin tuneluri umede și înguste, am simțit piatra sub tălpi și ne-am reconectat pentru câteva clipe cu o Moldovă profundă, tăcută și plină de sens.


Belvedere Point – panorama de suflet
La intrarea în rezervație, ne-am oprit pentru o priveliște care cere respect și liniște: Valea Răutului, clopotnița albă a schitului, și siluetele caselor din satul rămas fidel tradiției. Câteva poze, câteva respirații adânci. Aici, parcă totul se aude mai clar: păsările, gândurile… și stomacul.

Prânz la „Epoca de Piatră” – gusturi din străbuni
Cum weekendul se apropia de final, am decis să încheiem în forță, cu o ultimă masă moldovenească autentică. Pe la ora 16:00, am ajuns la restaurantul Epoca de Piatră, aflat cam la 5 km înainte de schit, pe un drum lateral pornit dintr-o curbă șerpuită.
Locul arată ca scos dintr-o poveste rurală: mese masive din lemn, sobe de teracotă, pereți din piatră brută și mâncare tradițională reinterpretată, ca la bunica… dar cu plating de chef. Contruit tot ântr-o fostă carieră de piatră, locul este o călătorie în timp pentru cine-i trece pragul, si un loc numai bun de răcoros pentru o zi toridă de vară. Am savurat:

  • sarmale moi și aromate,
  • ciorbă la ceaun cu afumătură,
  • plăcinte cu brânză și mărar,
  • deserturi de casă, dintre care una cu vișine ne-a trimis direct în copilărie.

·🍷 Tips de călător: fă rezervare din timp. E un loc foarte popular și altfel riști să mănânci doar cu ochii. Atmosfera e rustică, dar serviciul e elegant și atent.

Întoarcerea spre casă – cu parfum de lavandă și playlist bun
Cu burțile pline și sufletele liniștite, am pornit înapoi spre Galați pe la ora 18:00. Estimarea era să ajungem în jur de 22:00, dar timpul a trecut rapid: cu playlistul potrivit, miros de lavandă pe mâini și hohote de râs rememorând momentele preferate din cele două zile.
Până și vameșii ne-au întrebat cu zâmbet dacă avem țigări de contrabandă. Noi – zâmbind și mai larg – le-am spus că avem doar amintiri.

Concluzia vizitei în Republica Moldova
Vizita în Republica Moldova se conturează ca un city‑break autentic și plin de savoare: atmosfera animată din Chișinău, istoria bogată redescoperită la Orhei și experiența memorabilă oferită de celebrele vinării de la Cricova și Castelul Mimi creează o combinație unică între cultură, istorie și relaxare. Moldova te întâmpină cu ospitalitate caldă, peisaje variate și interpretări locale pline de farmec. La final, îți rămâne întipărită în minte imaginea unui popor mândru de rădăcini, deschis și viu, care transformă fiecare colț de țară într-o mică revelație și o fac cu pasiune și dragoste de țara lor.
Highlights – De ce să vizitezi Republica Moldova
1.Chișinăul vibrant – capitala surprizelor – Străzi pline de viață, cafenele cochete, restaurante cu mâncare bună, muzee interesante, parcuri frumoase;
2.Cricova – orașul de sub pământ – Vizită spectaculoasă în cramele subterane, degustări de vinuri premium și atmosferă de poveste în galeriile vechi;
3.Castelul Mimi – singurul castel vinicol din Moldova și în top 5 worldwide – stil, eleganță, rafinament, vinuri de calitate superioară – ca o curte regală;
4.Orheiul Vechi – Complex arheologic în rezervația naturală și peisaj impresionant de-a lungul râului Răut;
5.Gastronomia locală – plăcinte moldovenești, sarmale, brânzeturi, vinuri foarte bune și … Cușma lui Guguță;
6.Peisajele moldovenești de câmpuri și coline– Culoare pastorală, sate tradiționale cu influențe românești și rusești;
7.Raport preț – calitate – cazare, mâncare și experiențe de calitate la costuri semnificativ mai mici față de Vestul Europei.